văruire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vărui.

Pronunție

  • AFI: /və.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
văruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ văruire văruiri
Articulat văruirea văruirile
Genitiv-Dativ văruirii văruirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vărui și rezultatul ei.


Traduceri