vătămătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a vătăma + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /və.tə.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vătămătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vătămătură vătămături
Articulat vătămătura vătămăturile
Genitiv-Dativ vătămăturii vătămăturilor
Vocativ vătămătură vătămăturilor
  1. (pop.) nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.).


Traduceri

Referințe