va

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prezent indicativ (persoana 3 singularul, forma populară) al lui a vrea.

Pronunție


Sufix

  1. element de compunere care a servit (într-un stadiu vechi al limbii) la formarea unor adverbe (undeva, cândva) sau a unor pronume (cineva, careva), cărora le imprimă o nuanță nehotărâtă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din latină vadit.

Verb


Expresii

  • (la prez.ind. pers. 3 sg.; pop. și fam.) Mai va = mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci


Traduceri

Referințe