vacanță
română
Variante
Etimologie
Din franceză vacance, italiană vacanza.
Pronunție
- AFI: /va'kan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vacanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vacanță | vacanțe |
| Articulat | vacanța | vacanțele |
| Genitiv-Dativ | vacanței | vacanțelor |
| Vocativ | vacanță | vacanțelor |
- perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii.
- concediu (acordat unui salariat).
- interval de timp in care o instituție, un organ reprezentativ etc. își incetează activitatea.
- interval de timp in care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online