vanilie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din it. vaniglia < probabil din sp. vainilla ("teacă, păstaie mică"). Cuvântul spaniol provine din latinescul vagina.
Pronunție
- AFI: /va'ni.li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului vanilie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vanilie | vanilii |
| Articulat | vanilia | vaniliile |
| Dativ-Genitiv | vaniliei | vaniliilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Vanilla planifolia) plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie.
- fructul aromat, al unei varietăți de orhidee din America Centrală, cu bogat conținut de vanilină, utilizat ca mirodenie mai ales în cofetărie. Se comercializează ca batoane de vanilie, reprezentând păstăile fermentate și uscate, de culoare maronie-neagră, lungi de 10-20 cm, dar și ca esență sau extract natural de vanilie, obținut din aceste fructe.
- (Heliotropium peruvianum) plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă (Vanilla planifolia)
|
|
condiment
|
|
plantă (Heliotropium peruvianum)
|
|