vanquish

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche vaynquisshen, care provine din fr. vanquir, înrudit cu lat. vincere.

Pronunție

• AFI: /ˈvaŋkwɪʃ/

Verb

Conjugarea verbului to vanquish
Infinitiv	to vanquish
Prezent simplu pers. 3 sg.	vanquishes
Trecut simplu	vanquished
Participiu trecut	vanquished
Participiu prezent	vanquishing

1. a învinge, a înfrânge, a cuceri, a supune