vară
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină vera (= ver "primăvară").
Pronunție
- AFI: /ˈva.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vară |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vară | veri |
| Articulat | vara | verile |
| Dativ-Genitiv | verii | verilor |
| Vocativ | varo | verilor |
- anotimpul care urmează după primăvară și precedă toamna, cuprinzând intervalul dintre solstițiul de la 21 iunie și echinocțiul de la 23 septembrie.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic.
- (loc.adv.) De cu vară = din timpul verii.
- (loc.adv.) La vară = în vara viitoare, în vara care urmează.
- Astă-vară = în vara care a trecut.
- (În) vara asta = în vara în care ne aflăm.
- (pop.) An-vară = în vara anului precedent.
- Peste vară = în timpul verii.
- (adverbial; în forma vara) în cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp.
Traduceri
anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august
|
|
Etimologie
Din latină (consobrina) vera.
Pronunție
- AFI: /ˈva.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vară |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vară | vere |
| Articulat | vara | verele |
| Dativ-Genitiv | verei | verelor |
| Vocativ | varo | verelor |
Sinonime
Antonime
Traduceri
persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătușii
|
|