velar
română
Etimologie
Din franceză vélaire.
Pronunție
- AFI: /ve'lar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului velar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | velar | velari |
| Feminin | velară | velare |
| Neutru | velar | velare |
- care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului velară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | velară | velare |
| Articulat | velara | velarele |
| Genitiv-Dativ | velarei | velarelor |
| Vocativ | velaro | velarelor |
- sunet care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din italiană velaio, franceză voilier.
Substantiv
| Declinarea substantivului velar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | velar | velari |
| Articulat | velarul | velarii |
| Genitiv-Dativ | velarului | velarilor |
| Vocativ | velarule | velarilor |
- muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor.
- marinar care execută manevra navelor sau a ambarcațiilor cu vele.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online