venio

De la Wikționar, dicționarul liber

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *gʷem-. Înrudit cu sanscrită गच्छति (gácchati), greacă antică βαίνω (bainō).

Pronunție

  • AFI: /ˈwe.ni.oː/


Verb

veniō (infinitivul prezent venīre, perfectul activ vēnī, supinul ventum)

  1. a veni
  2. a (se) apropia

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate