ventil

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Ventil.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ventil
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ventil ventile
Articulat ventilul ventilele
Genitiv-Dativ ventilului ventilelor
Vocativ ' '
  1. dispozitiv care servește ca organ de închidere și deschidere a unui orificiu prin care circulă un fluid; supapă.


Traduceri