ventuză

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ventouse.

Pronunție

  • AFI: /ven'tu.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ventuză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ventuză ventuze
Articulat ventuza ventuzele
Genitiv-Dativ ventuzei ventuzelor
Vocativ ventuză ventuzelor
  1. organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri.
  2. pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ).
  3. aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă.


Traduceri

Referințe