vestigiu

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză vestige < latină vestigium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
vestigiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vestigiu vestigii
Articulat vestigiul vestigiile
Dativ-Genitiv vestigiului vestigiilor
Vocativ vestigiule vestigiilor
  1. (livr.) urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.).


Traduceri

Referințe