vexa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză vexer < latină vexare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
vexa
Infinitiv a vexa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vexez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vexeze
Participiu vexat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe