vițică
română
Etimologie
Din vită + sufixul -ică sau vițel + sufixul -ică.
Pronunție
- AFI: /vi'ʦi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vițică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vițică | vițele |
| Articulat | vițica | vițelele |
| Genitiv-Dativ | vițelei | vițelelor |
| Vocativ | vițică | vițelelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online