vicar

Primul vicar apostolic din Japonia

română

Etimologie

Din fr. vicaire < lat. vicarius ("locțiitor"). Cf. it. vicario.

Pronunție

• AFI: /vi'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului vicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vicar	vicari
Articulat	vicarul	vicarii
Dativ-Genitiv	vicarului	vicarilor
Vocativ	'	'

1. preot sau episcop care ține locul unui demnitar de rang mai înalt.
2. (ist.) cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang.
3. funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială.

Cuvinte derivate

• vicariat

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

abate arhiepiscop arhimandrit cardinal călugăr, călugăriță cler cleric episcop frate monah

monsenior papă paroh pater popă prelat preot prezbiter protopop protopresbiter

Traduceri

preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt

cehă: farář (Česky) m. coreeană: 목사 (한국어) (mog.sa) daneză: sognepræst (Dansk) engleză: vicar (English) finlandeză: kirkkoherra (Suomi), pastori (Suomi) franceză: vicaire (Français) m. germană: Vikar (Deutsch) m.

italiană: pastore (Italiano) m., vicario (Italiano) m. malteză: vigarju (Malti) m. portugheză: vigário (Português) m. rusă: викарий (Русский) (vikárij) m. spaniolă: vicario (Español) m. suedeză: kyrkoherde (Svenska) c. turcă: papaz (Türkçe)

Referințe

• DEX online