viconte

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză vicomte.

Pronunție

  • AFI: /vi'kon.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
viconte
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viconte viconți
Articulat vicontele viconții
Dativ-Genitiv vicontelui viconților
Vocativ ' '
  1. reprezentant al nobilimii cu grad superior baronului și inferior contelui.


Traduceri