viețui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din viață + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /vje.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
viețui
Infinitiv a viețui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
viețuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să viețuiască
Participiu viețuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (înv. și pop.) a se afla în viață, a fi viu; a trăi, a exista. a-și procura mijloacele necesare traiului.
  2. (v.intranz.) a trăi la un loc cu cineva; a conviețui.
  3. (v.intranz.) a locui într-un anumit loc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe