vig

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din maghiară vég.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vig
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vig viguri
Articulat vigul vigurile
Dativ-Genitiv vigului vigurilor
Vocativ vigule vigurilor
  1. (pop.) val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.).


Traduceri

Referințe