vină
 Vezi și : vina
|
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'vi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vină | vini |
| Articulat | vina | vinile |
| Genitiv-Dativ | vinii | vinilor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun.
- Vina lui e de gravitate minoră.
- (spec.) faptă pedepsită de lege.
Sinonime
- 1: abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, reproș, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală
- 2: infracțiune, delict
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc. adj.) De vină = vinovat, responsabil.
- Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect.
- (loc. conj.) Din vina... = în urma greșelii înfăptuite de...; din cauza, din pricina...
Expresii
- (pop.) Bată-l vina! = exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie
- A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva)
- A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva
- A cădea în vină = a se face vinovat de ceva
Traduceri
încălcare a unei legi sau norme morale
|
|