vină

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : vina

română

Etimologie

Din slavă vina („acuzație”).

Pronunție

  • AFI: /'vi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vină vini
Articulat vina vinile
Dativ-Genitiv vinii vinilor
Vocativ ' '
  1. faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun.
    Vina lui e de gravitate minoră.
  2. (spec.) faptă pedepsită de lege.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • (pop.) Bată-l vina! = exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie
  • A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva)
  • A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva
  • A cădea în vină = a se face vinovat de ceva


Traduceri

Referințe