vinci
română
Etimologie
Din italiană vinciglio.
Pronunție
- AFI: /vinʧʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului vinci | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vinci | vinciuri |
| Articulat | vinciul | vinciurile |
| Genitiv-Dativ | vinciului | vinciurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric.
- troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor.
Traduceri
Traduceri