viola

română

Etimologie

Din lat. violare.

Pronunție

• AFI: /vi.o'la/

Verb

Conjugarea verbului viola
Infinitiv	a viola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	violez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să violeze
Participiu	violat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
2. (obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.

   A violat încuietoarea ușii.

3. (lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
4. (persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.

   A violat o femeie.

Sinonime

• 1: contraveni
• 2: forța, sparge, strica, (înv.) silnici
• 3: profana
• 4: batjocori, necinsti, silui, (Transilv.) căzni, (înv.) rușina, sili, spurca, (fig.) pângări

Cuvinte derivate

• viol
• violabil
• violare
• violat
• violator

Traduceri

a nu respecta, a călca o lege, o dispoziție

catalană: violentar (Català) daneză: bryde (Dansk) engleză: violate (English) franceză: violer (Français), transgresser (Français) germană: verletzen (Deutsch) italiană: violare (Italiano)

neerlandeză: schenden (Nederlands) portugheză: violar (Português), transgredir (Português) slovenă: prekršiti (Slovenščina) spaniolă: violar (Español) suedeză: bryta mot (Svenska), kränka (Svenska), skända (Svenska) turcă: bozmak (Türkçe), ihlâl etmek (Türkçe)

a silui, a necinsti (o fată, o femeie)

afrikaans: verkrag (Afrikaans) armeană: բռնաբարել (Հայերեն) (bŕnabarel) catalană: violentar (Català) chineză: 强奸 (中文) (qiángjiān) engleză: rape (English) esperanto: seksatenci (Esperanto) finlandeză: raiskata (Suomi) franceză: violer (Français) germană: vergewaltigen (Deutsch) greacă: βιασμός (Ελληνικά) (biasmós) interlingua: stuprar (Interlingua), violar (Interlingua) islandeză: nauðga (Íslenska)

italiană: stuprare (Italiano), violentare (Italiano), violare (Italiano) japoneză: 犯す (日本語) (おかす, okasu) maghiară: megerőszakol (Magyar) neerlandeză: verkrachten (Nederlands) poloneză: gwałcić (Polski), zgwałcić (Polski) portugheză: estuprar (Português), violentar (Português) rusă: похищать (Русский) (pokhiščát’) scoțiană: èignich (Scots) spaniolă: violar (Español) suedeză: våldta (Svenska) turcă: -in ırzına geçmek (Türkçe), -e tecavüz etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

Etimologie

Derivat regresiv din violă.

Pronunție

• AFI: /vi'o.la/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru violă.

---

catalană

(Català)

Etimologie

Din lat. viola.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viola f., violes pl.

1. (bot.) violă, pensea

Cuvinte compuse

• viola alba
• viola boscana
• viola canina
• viola d'olor sau viola vera

Etimologie

Origine incertă, probabil din oc. viula < viular.

Substantiv

viola f., violes pl.

1. (muz.) violă
2. instrumentist care cântă la viola

Sinonime

• 2: violista

Etimologie

Origine incertă.

Substantiv

viola f., violes pl.

1. (joc) capra

---

cehă

(Česky)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viola f.

1. violă

---

engleză

(English)

Etimologie

Din it. viola < prov. veche viola.

Pronunție

• AFI: /vɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
• AFI: /vʌɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
• AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)

Substantiv

viola, pl. violas

1. (muz.) violă

Cuvinte apropiate

• violin

Etimologie

Din lat. medie viola.

Pronunție

• AFI: /ˈviː.ələ/ (Anglia)
• AFI: /ˈvʌɪələ/ (Anglia)
• AFI: /vaɪˈoʊlə/ (SUA)
• AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)
• AFI: /ˈvaɪ.ələ/ (SUA)

Substantiv

viola, pl. violas

1. (bot.) violă, pensea

Referințe

• Dictionary.com

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

1. Din lat. viola.
2. Din prov. veche viola, probabil cuvânt imitativ.

Pronunție

• AFI: /'vjɔla/

Substantiv

viola f., viole pl.

1. (bot.) violă, pensea
2. (muz.) violă
3. (culoare) violet

Sinonime

• 1: violetta
• 3: violetto

Cuvinte derivate

• violacciocca
• violaceo

Cuvinte compuse

• viola da gamba
• viola del pensiero

Adjectiv

Declinarea adjectivului viola
	Singular	Plural
Masculin	viola	viola
Feminin	viola	viola

1. violet, vioriu

Sinonime

• violetto, violaceo

---

latină

(Latina)

Etimologie

Diminutiv al lui *ium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

viola f., violae pl.

1. (bot.) violă, pensea