vizită

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză visite.

Pronunție

  • AFI: /'vi.zi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vizită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vizită vizite
Articulat vizita vizitele
Genitiv-Dativ vizitei vizitelor
Vocativ vizită vizitelor
  1. faptul de a merge la cineva în scopul unei întrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie.
  2. oficiu prestat de medicul care se deplasează la domiciliul unui bolnav sau care primește un pacient pentru consultație.
  3. deplasare zilnică făcută în saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de către medici, însoțiți de personalul auxiliar.
  4. deplasare la fața locului într-o localitate, într-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaște, de a le controla etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A fi în vizită cu cineva = a avea relații de prietenie cu cineva, a-și face vizite reciproc


Traduceri

Referințe