vlăstar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă βλασταρι (vlastári).

Pronunție

  • AFI: /vləs'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
vlăstar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vlăstar vlăstare
Articulat vlăstarul vlăstarele
Genitiv-Dativ vlăstarului vlăstarelor
Vocativ vlăstarule vlăstarelor
  1. lăstar.
  2. (fig.) descendent, coborâtor al unei familii.


Traduceri

Referințe