voala

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză voiler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
voala
Infinitiv a voala
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
voalez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să voaleze
Participiu voalat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acoperi cu un voal; a ascunde, a masca; (fig.) a înșela aparențele.
    Se voalează înainte de a pleca.
  2. (v.refl.) (despre voce sau sunete) a-și pierde sonoritatea și limpezimea; a se estompa.
  3. (v.refl.) (despre unele materiale fotografice) a se strica, a se deprecia, a-și pierde însușirile din cauza voalului; a se înnegri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe