vogă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză vogue.
Pronunție
- AFI: /'vo.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vogă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vogă | ' |
| Articulat | voga | ' |
| Dativ-Genitiv | vogăi | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- opinie publică (favorabilă sau nefavorabilă) despre cineva sau ceva; faimă; reputație.
Traduceri
Traduceri
