voltă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză volte.

Pronunție

  • AFI: /'vol.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
voltă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voltă volte
Articulat volta voltele
Genitiv-Dativ voltei voltelor
Vocativ voltă voltelor
  1. mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc.
  2. (fig.) schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta.
  3. (scrimă) mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului.
  4. manevră de rotație făcută de o ambarcație sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul.
  5. semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe