voltiger

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din italiană voltiggiare.

Pronunție

  • AFI: /vɔl.ti.ʒe/


Verb

  1. a flutura din aripi
    Cet oiseau voltigeait autour du nid.
  2. (fig.) a voltija, a trece rapid de la un lucru la altul

Cuvinte derivate