voluntar
română
Variante
Etimologie
Din franceză volontaire < latină voluntarius, rusă волeнтир (volentir).
Pronunție
- AFI: /vo.lun'tar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului voluntar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | voluntar | voluntari |
| Feminin | voluntară | voluntare |
| Neutru | voluntar | voluntare |
- (despre oameni și manifestările lor) care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere.
- care exprimă voință.
- care își impune voința; autoritar.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului voluntar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voluntar | voluntari |
| Articulat | voluntarul | voluntarii |
| Genitiv-Dativ | voluntarului | voluntarilor |
| Vocativ | voluntarule | voluntarilor |
- persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); (p.ext.) persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online