vomă
română
Etimologie
Din a voma (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /'vo.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vomă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vomă | vome |
| Articulat | voma | vomele |
| Genitiv-Dativ | vomei | vomelor |
| Vocativ | vomă | vomelor |
- expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online