vorbă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /vor.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vorbă |
||
| Singular | Plural | |
| Nominativ-Acuzativ | vorbă | vorbe |
| Articulat | vorba | vorbele |
| Dativ-Genitiv | vorbei | vorbelor |
| Vocativ | vorbo | vorbelor |
- cuvânt
- șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte
- expunere, istorisire, relatare.
- convorbire, conversație; discuție, taifas.
- mod, fel de a vorbi, de a se exprima.
- zicătoare, zicală, proverb, expresie.
- îndemn, sfat, învățătură.
- promisiune, făgăduială; angajament.
- înțelegere, învoială; tocmeală; târguială.
- zvon; veste, știre, informație.
- șoaptă, glăsuire
- grai, limbă.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
