vorbă

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : vorba

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din latină verbum. Confer slavă (veche) dvorĩba.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbă vorbe
Articulat vorba vorbele
Genitiv-Dativ vorbei vorbelor
Vocativ vorbă vorbelor
  1. cuvânt.
  2. șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă.
  3. expunere, istorisire, relatare.
  4. convorbire, conversație; discuție, taifas.
  5. schimb de cuvinte în contradictoriu; neînțelegere, ceartă.
  6. mod, fel de a vorbi, de a se exprima.
    Vorba dulce mult aduce.
  7. zicătoare, zicală, proverb, expresie.
  8. îndemn, sfat, învățătură.
  9. părere, convingere; hotărâre.
  10. promisiune, făgăduială; angajament.
  11. înțelegere, învoială; tocmeală; târguială.
  12. zvon; veste, știre, informație.
  13. bârfeală, clevetire; calomnie.
  14. grai, limbă.
    Străin la vorbă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil?
  • Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială
  • A avea o vorbă cu cineva = a avea ceva de discutat cu cineva; a vrea să comunici un secret cuiva
  • Cu vorba că... = zicând că..., sub pretext că..
  • Vorbe de clacă = flecăreală fără rost, fără miez
  • Lasă vorba! sau (eliptic) vorba! = tăcere! nici un cuvânt!
  • Ce mai (atâta) vorbă? = ce să mai lungim discuția, să curmăm discuția
  • A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
  • A fi vorba de... (sau despre..., să...) = a fi în discuție, a fi obiectul discuției..., a se vorbi de..
  • A-și face de vorbă cu cineva = a găsi prilej de discuție cu cineva
  • A avea de vorbă (cu cineva) = a avea de discutat, de aranjat ceva (cu cineva)
  • Fie vorba între noi! = ceea ce știm să rămâne între noi, să nu afle nimeni
  • Nici vorbă! = a) negreșit, desigur; fără doar și poate; b) nici pomeneală
  • Nu-i vorbă! (sau mai e vorbă?) = fără îndoială, firește, e de la sine înțeles
  • Vorbă să fie! = nu cred așa ceva, nici pomeneală
  • A schimba vorba = a schimba obiectul discuției
  • Dacă ți-i vorba de-așa sau dacă așa ți-i vorba = dacă așa stau lucrurile
  • Vorba ceea, = expresie stereotipă folosită în povestire pentru a introduce o zicală, un proverb, cuvintele spuse de cineva etc
  • Vorba cântecului = așa cum se știe din bătrâni
  • Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată
  • A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele
  • A zice vorbă mare = (mai ales în construcții negative) a se angaja solemn, a face o promisiune deosebită
  • (pop.) A face vorba (sau vorbele) = a peți
  • A-i face (cuiva) vorbă cu cineva = a mijloci o întâlnire între un băiat și o fată (în vederea căsătoriei)
  • A fi în vorbă = a fi în tratative pentru încheierea unei căsătorii, a unei afaceri etc
  • A se face vorbă = a se răspândi o știre, un zvon
  • A spune (cuiva) două vorbe = a comunica ceva cuiva
  • A lăsa vorbă = a lăsa o dispoziție, a anunța ceva înainte de a pleca undeva
  • (Așa) umblă vorba = (așa) se vorbește, (așa) se vorbește, (așa) se spune
  • A trimite (sau a da) vorbă = a transmite un mesaj


Traduceri

Anagrame

Referințe