vorbitoare
română
Etimologie
Din vorbitor.
Pronunție
- AFI: /vor.bi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vorbitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vorbitoare | vorbitoare |
| Articulat | vorbitoarea | vorbitoarele |
| Genitiv-Dativ | vorbitoarei | vorbitoarelor |
| Vocativ | vorbitoareo | vorbitoarelor |
- persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.
- persoană care povestește, care discută cu alții.
- orator, conferențiar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online