vorbuliță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vorbă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /vor.bu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbuliță vorbulițe
Articulat vorbulița vorbulițele
Genitiv-Dativ vorbuliței vorbulițelor
Vocativ vorbuliță vorbulițelor
  1. diminutiv a lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță.


Traduceri

Anagrame

Referințe