vrăji

română

Etimologie

Din sl. vražiti.

Pronunție

• AFI: /vrə'ʒi/

Verb

Conjugarea verbului vrăji
Infinitiv	a vrăji
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vrăjesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vrăjească
Participiu	vrăjit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (în basme și în superstiții) a face vrăji.

   A-i vrăji cuiva cu ulcica.

2. (v.tranz.) a transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare.
3. (v.tranz.) (fig.) a încânta, a fermeca.
4. (v.tranz.) a descânta; a meni.

Sinonime

• 1: descânta, face, fermeca, meni, ursi, (pop.) solomoni, (reg.) boboni, bosconi, boscorodi, râvni, (prin Transilv.) pohibi
• 3: încânta

Cuvinte derivate

• vrajă
• vrăjit
• vrăjitor, vrăjitoare
• vrăjitorie

Expresii

• (impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat

Traduceri

a supune unor farmece; a fermeca

bosniacă: začarati (Bosanski), ukleti (Bosanski) catalană: encisar (Català) engleză: bewitch (English), enchant (English) esperanto: sorĉi (Esperanto) finlandeză: noitua (Suomi), kirota (Suomi) franceză: enchanter (Français) germană: verhexen (Deutsch), behexen (Deutsch), bezaubern (Deutsch)

italiană: incantare (Italiano) neerlandeză: heksen (Nederlands) portugheză: enfeitiçar (Português) sârbă: зачарати (Српски / Srpski) (začarati), уклети (Српски / Srpski) (ukleti) spaniolă: hechizar (Español) suedeză: förhäxa (Svenska), förtrolla (Svenska) turcă: büyülemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online