vrăji

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă vražiti.

Pronunție

  • AFI: /vrə'ʒi/


Verb


Conjugarea verbului
vrăji
Infinitiv a vrăji
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vrăjesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vrăjească
Participiu vrăjit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (în basme și în superstiții) a face vrăji.
    A-i vrăji cuiva cu ulcica.
  2. (v.tranz.) a transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare.
  3. (v.tranz.) (fig.) a încânta, a fermeca.
  4. (v.tranz.) a descânta; a meni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat


Traduceri

Referințe