vulcan
română
Etimologie
Din italiană vulcano sau franceză volcan. Confer germană Vulkan.
Pronunție
- AFI: /vul'kan/
Substantiv
| Declinarea substantivului vulcan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vulcan | vulcani |
| Articulat | vulcanul | vulcanii |
| Genitiv-Dativ | vulcanului | vulcanilor |
| Vocativ | vulcanule | vulcanilor |
- ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă.
- (fig.) locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Paronime
Expresii
- A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie
Traduceri
ridicătură în formă de munte, cu un crater în vârf, prin care erup periodic flăcări, vapori, lavă
|
|