wandeln

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus wantalôn, wantilôn < wantôn ("a întoarce").

Pronunție

  • AFI: /ˈvandl̩n/


Verb


Conjugarea verbului
wandeln
Infinitiv wandeln
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wandelst
wandelt
Indicativ imperfect wandelte
Participiu perfect gewandelt
Verb auxiliar sein, haben
  1. a cutreiera, a se plimba
    Er wandelte durch seine Gemächer.
  2. a schimba, a transforma

sich wandeln

  1. a se schimba

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe