werfen

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus werfan. Cf. limba saxonă veche werpan. Înrudit cu nl. werpen.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɛʁfn̩/
  • AFI: /ˈvɛʁfən/


Verb


Conjugarea verbului
werfen
Infinitiv werfen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wirfst
wirft
Indicativ imperfect warf
Participiu perfect geworfen
Verb auxiliar haben
  1. a arunca, a azvârli
    Er wirft den Ball ziemlich weit.
  2. a lansa, a trage

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi