zăcea

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină jacere (= iacere).

Pronunție

  • AFI: /zə'ʧe̯a/


Verb


Conjugarea verbului
zăcea
Infinitiv a zăcea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zacă
Participiu zăcut
Conjugare II
  1. (v.intranz.) a sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc.
  2. a fi doborât.
    Copacii zac la pământ.
  3. a sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli.
    Zace de o lună la pat.
  4. a fi mort, culcat, îngropat (în mormânt).
  5. (despre sentimente, calități, defecte etc.) a sta ascuns, a fi în stare latentă.
  6. a sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire.
    Plicurile nedesfăcute zăceau teanc.
  7. a fi așezat, situat undeva, a se afla.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.)= a fi întemnițat


Traduceri

Referințe