zaubern

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din Zauber.

Pronunție

  • AFI: /ˈʦaʊ̯bɐn/


Verb


Conjugarea verbului
zaubern
Infinitiv zaubern
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
zauberst
zaubert
Indicativ imperfect zauberte
Participiu perfect gezaubert
Verb auxiliar haben
  1. a fermeca, a vrăji, a ursi
    Ich kann doch nicht zaubern!

Cuvinte derivate