zenit
română
Etimologie
Din franceză zénith.
Pronunție
- AFI: /ze'nit/
Substantiv
| Declinarea substantivului zenit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zenit | zenite |
| Articulat | zenitul | zenitele |
| Genitiv-Dativ | zenitului | zenitelor |
| Vocativ | zenitule | zenitelor |
- punct de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază.
- (fig.) culme, apogeu, înălțime.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online