zgâria

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină * scaberare (< scaber).

Pronunție

  • AFI: /zgɨ.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
zgâria
Infinitiv a zgâria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zgârii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zgârie
Participiu zgâriat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit.
  2. (v.tranz.) a face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi.
  3. (v.tranz.) (fig.) a produce o senzație auditivă neplăcută.
  4. (v.tranz.) a impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A zgâria pământul = a ara superficial
  • A zgâria hârtia = a scrie o literatură proastă


Traduceri

Anagrame

Referințe