zguduitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a zgudui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zgu.du.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zguduitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zguduitură zguduituri
Articulat zguduitura zguduiturile
Genitiv-Dativ zguduiturii zguduiturilor
Vocativ zguduitură zguduiturilor
  1. scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială.
  2. (fig.) înfiorare, cutremurare.


Traduceri

Referințe