zvânta
română
Etimologie
Din latină * exventare.
Pronunție
- AFI: /zvɨn'ta/
Verb
| Conjugarea verbului zvânta | |
| Infinitiv | a zvânta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
zvântez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să zvânteze |
| Participiu | zvântat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin.
- (v.tranz.) a-și șterge, a-și usca (lacrimile, ochii, obrajii).
- (v.tranz.) (fig.) a distruge, a prăpădi, a nimici.
- (v.tranz.) a slei, a epuiza, a secătui.
- (v.tranz.) (în propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective)
- Fură de zvântă
- Mănâncă de zvântă.
Cuvinte derivate
Expresii
- A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online