zwingen

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana medie de sus twingen < germana veche de sus dwingan, care provine din proto-germanică *þwinganan. Înrudit cu neerlandeză dwingen, norvegiană tvinge, suedeză tvinga, islandeză þvinga.

Pronunție

  • AFI: /ˈʦvɪŋən/


Verb


Conjugarea verbului
zwingen
Infinitiv zwingen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
zwingst
zwingt
Indicativ imperfect zwang
Participiu perfect gezwungen
Verb auxiliar haben
  1. a obliga, a forța; a constrânge, a impune
    Die Wachen zwangen die Erschöpften, weiterzugehen.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii