îmbârliga

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + a bârliga.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bɨr.li'ga/


Verb


Conjugarea verbului
îmbârliga
Infinitiv a îmbârliga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbârlige
Participiu îmbârligat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre animale) a-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe