îmbârliga

română

Etimologie

Din în- + a bârliga.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bɨr.li'ga/

Verb

Conjugarea verbului îmbârliga
Infinitiv	a îmbârliga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbârlige
Participiu	îmbârligat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (despre animale) a-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga.

Cuvinte derivate

• îmbârligat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online