îmbăta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : îmbată, îmbătă

română

Etimologie

Din latină *imbibitare (< bibitus, „beat”).

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bəˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbăta
Infinitiv a (se) îmbăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmbăt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmbete
Participiu îmbătat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) (fact.) a ajunge sau a face pe cinevaajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui.
    S-a cam îmbătat cu rachiu.
  2. (v.tranz. p. anal.) (despre mirosuri puternice) a produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura.
    M-am îmbătat de bucurie.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare
  • A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela


Traduceri

Etimologie

Din îmbăta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îmbăta.

Referințe