îmblânzitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din îmblânzitor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blɨn.zi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblânzitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblânzitoare îmblânzitoare
Articulat îmblânzitoarea îmblânzitoarele
Genitiv-Dativ îmblânzitoarei îmblânzitoarelor
Vocativ îmblânzitoareo îmblânzitoarelor
  1. persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ.


Traduceri

Referințe