îmblânzitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a îmblânzi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blɨn.zi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmblânzitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmblânzitor îmblânzitori
Articulat îmblânzitorul îmblânzitorii
Genitiv-Dativ îmblânzitorului îmblânzitorilor
Vocativ îmblânzitorule îmblânzitorilor
  1. persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe