îmblânzitor

română

Etimologie

Din a îmblânzi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.blɨn.zi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului îmblânzitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmblânzitor	îmblânzitori
Articulat	îmblânzitorul	îmblânzitorii
Genitiv-Dativ	îmblânzitorului	îmblânzitorilor
Vocativ	îmblânzitorule	îmblânzitorilor

1. persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ.

Cuvinte derivate

• îmblânzitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online