îmbucăți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + a bucăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.kə'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
îmbucăți
Infinitiv a îmbucăți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbucățesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbucățească
Participiu îmbucățit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a îmbucătăți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe