îmbucăți

română

Etimologie

Din în- + a bucăți.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu.kə'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului îmbucăți
Infinitiv	a îmbucăți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îmbucățesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbucățească
Participiu	îmbucățit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a îmbucătăți.

Cuvinte derivate

• îmbucătăți

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buimatic
• buimăcit

Referințe

• DEX '98 via DEX online